Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").
Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.
Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.
ÎNVATAMANT Scoala și slujitorii acesteia, de-a lungul timpului, și-au adus o deosebită contribuţie la iluminarea populaţiei acestei comune. Este evident faptul că,la început prin iniţiativa unor oameni de seamă, de prin partea locului, învăţământul particular a fost cel care a așezat primele "pietre" în această însemnată fundaţie. In anul 1841 marele logofăt Teodor Balș, înfiinţează o școală la Darabani,iar generalul Iordache C.Boldur-Lăţescu la Hudeștii Mari. In 1861 se elabora, în spirit democratic,"așezământul învăţăturii publice",menit să deschidă tuturor copiilor porţile școlii. Totuși,în anii 1863-1864, în fostul judeţ Dorohoi existau doar 4 școli, printre care cea mai apropiată de Viișoara era cea de la Păltiniș. După Legea din 1864, deși copiii erau obligaţi să urmeze cursurile primare,în Moldova au putut fi cuprinși în școli abia 20,6 %. Era acută necesitatea înfiinţării de școli normale pentru învăţători, precum și nevoia de a se îmbunătăţi soarta acestora în mediul rural. Prima școală din comuna Viișoara a fost înfiinţată în anul 1884 în cadrul reședinţei de comună ș etc. capacitate de ma¬ximum 4o copii,având dimensiunile de 6 m/4 m/3 m. Construcția respectivă a fost ridicată de către săteni,fără sprijinul Casei Şcolilor și a costat atunci 55o lei. Curtea școlii avea o întindere de 3575 m .La acea dată tot aici învăţau și copiii din satul Viișoara Mică. Abia in anul 1902 școala s-a mutat în centrul satului, într-o clădire mai corespunzătoare, cu ziduri din cărămidă, donată anume de către proprietara Ecaterina Aritonovici. Acest local a fost reamenajat în anul 19o5,prin înălţarea pereţilor,dimensionarea corespunzătoare a ușilor și geamurilor și acoperirea cu șindrilă,renovare la care au contribuit substanţial și preotul local Ion Sârghie, dirigintele școlii, precum și primarul de atunci al comunei,Haralambie Popovici. Există și astăzi, in faţa școlii, doi dintre molizii plantaţi in anul 1905. Reamenajarea localului școlar a costat la vremea respectivă suma de 5096 lei și asigura două săli de clasă și o cancelarie. Abia în anul 1924, școala din Viișoara a putut fi încadrată cu 3 posturi de învăţători. Primul învăţător încadrat în anul 1684 la școală, Nicolae Davideanu, era numai absolvent al cursului primar. Au funcţionat, apoi, timp de 15 ani, învăţătorul Gheorghe Vicol, absolvent al școlii normale, preotul teolog Constantin Dron, venit tocmai de la Iași,preotul Grigore Baz, preotul Ion Serghie, apoi Vasile Enache, Teodor Armescu, Constantin Popovici,Constantin Baz, Leon Lungu, Ghiorghe Ciopec, Ion llașov și alţii. Astfel, în anul 1924 funcţionau învăţătorii Leon Lungu, Vasile Enache și Constantin Baz. In același an 1924, școlile din satele Viișoara Mică și Cuza Vodă funcţionau doar cu un singur post de învăţător și nu puteau satisface integral necesităţile locale. La aceeași dată, în Viișoara Mare mai funcţiona un cămin cultural și o bibliotecă populară, ambele in localul școlii. Intr-o monografie locală din anul 1940 se precizează că la acea dată în comuna Viișoara funcţionau patru localuri de școală, dintre care două erau proprii și aveau câte două săli de clasă, iar celelalte două erau închiriate și aveau numai câte o singură sală de clasă. Acestea erau frecventate de către un număr de 352 elevi. Tot la acea dată funcţiona și căminul cultural "Lumina", al cărui presedinte era preotul parohiei, Petru Suditu. Spaţiile de școlarizare insuficiente și numărul redus de învăţători au determinat existenţa unui procent ridicat de analfabeţi în rândul populaţiei locale. Astăzi,în cele trei sate componente ale comunei Viișoara funcţionează un număr de cinci localuri de școală, dintre care patru au fost construite după cel de al doilea război mondial, cu contribuţia substanţială a localnicilor, totalizând 16 săli de clasă, câteva laboratoare și având o dotare corespunzătoare cu materialul didacticii. In fiecare sat component al comunei a funcționat câte un cămin cultural și o bibliotecă sătească. In ultimele decenii a început și pregătirea la grădiniţe a copiilor de vârstă preșcolară, cu educatoare anume pregătite în acest scop.