CADRUL NATURAL
1. AŞEZARE GEOGRAFICĂ
Comuna Viișoara este situată in extremitatea nord-estică a ţării și a judeţului Botoșani din care face parte, învecinându-se la sud-est cu localitatea Coţușca, la sud cu Nicolae Bălcescu și Seliștea, la vest cu Lișmăniţa și Ișanca, la nord-vest cu Păltiniș, la nord cu Horodiștea și Rădăuţi-Prut, la nord-est cu Miorcani iar la est cu râul Prut care materializează și graniţa estică a României.
Intre aceste vecinătăţi, comuna Viișoara are o suprafaţă de aproximativ 67,76 Km2 .reprezentând 1,41 % din teritoriul judeţului Botoșani și o populaţie de 4.225 locuitori (în anul 1971), reprezentând abia aproape 1 % din populaţia judeţului.
Principalii indici geografici ai comunei Viișoara sunt: 48°l0' latitudine nordică; 26°44' longitudine estică; 175 m altitudine medie. Intre limitele sale, comuna Viișoara se înscrie în cadrul Câmpiei Săveni, formaţiune stabilizată în Dacian-Ponţian.
2. PRINCIPALELE UNITĂŢI DE MICRORELIEF.
Din punct de vedere geo-structural, comuna Viișoara este amplasată în Platforma Moldovenească. Această veche platformă este formată din două etaje: un etaj inferior de vârstă precambriană, constituit din roci cristaline, cutate și un etaj superior alcătuit din depozite ordovigiene, siluriene, cretacice, eocene și neogene, necutate.
Substratul geologic este constituit predominant din depozite argilo-nisipoase, aparţinând ca vârstă Sarmaţianului inferior. Structura acestor depozite este foarte simplă, stratele fiind înclinate ușor,de la nord-vest spre sud-est.
Peste formaţiunile sarmaţiene sunt așezate cele mai noi depozite de vârsta cuaternară (pleistocen și holocen), alcătuite din aluviuni pe șesuri, dealuri și versanţi și numai pe unele dealuri din luturi loessoide.
Astăzi, relieful comunei Viișoara apare fragmentat de pârâul Volovăţ și de afluenţii nepermanenţi ai acestuia, sub forma unor interterfluvii colinare orientate spre sud-est, cu platouri netede și destul de extinse la nivelele superioare. Aceste interfluvii sunt mărginite de versanţi cu diverse înclinări dar în cea mai mare parte ușor accesibili și pe alocuri afectaţi de degradări. Interfluviile colinare se prezintă sub forma unor suprafeţe relativ plane, cu pante care nu depășesc 5 % și cu altitudini cuprinse între 150 și 250 metri, orientate de la nord-vest spre sud-est, reprezentând terenuri bune pentru agricultură, căi de comunicaţie și așezări omenești.
In bazinele de recepţie ale văilor afluente pârâului Volovăţ și pâraielor Himerea și Oiobeni s-au produs în decursul timpului numeroase forme erozionale, aflate astăzi în diferite stadii de evoluţie, de la ogașe și ravene până la torenţi ramificaţi.
3. CLIMA
Fiind situat în partea de nord-est a ţării, teritoriul comunei Viișoara este supus influenţelor climatice continentale ale Europei de est și mai puţin celor ale Europei centrale ori de sud-vest și sud, deși majoritatea precipitaţiilor sunt cauzate de masele de aer care se deplasează dinspre vestul și nord-vestul Europei.
Clima se caracterizează printr-un regim al temperaturii aerului și al precipitaţiilor cu valori specifice climatului continental excesiv. Temperatura medie anuală a aerului oscilează între 8° și 9°C, cu o medie a lunii ianuarie de -5°C și o valoare medie a lunii iulie de 20°C. Amplitudinea termică medie anuală este de 24—25°C iar durata medie a intervalului anual fără îngheţ este de 170 zile. Radiaţia globală se situează sub 115 Kcal/cm2 iar durata strălucirii în jurul a 1900 ore/an. Nebulozitatea medie anuală este de 5,5 zecimi. Prima zi de îngheţ se înregistrează în jur de 11-16 oc¬tombrie iar ultima zi de îngheţ în jurul datei de 16 aprilie. Precipitațiile medii anuale se situează între 500 și 555 mm/an, din care, în semestrul cald se înregistrează 275 mm/vară. Vânturile înregistrează o frecvenţă medie anuală de 40 % pe direcţia NV-SE, apoi de 15 % pe direcţia N-S, etc..
Harta topoclimatică relevă un etaj climatic de câmpie cu caracter moderat, cu viscole și înzăpeziri iar în cazul precipitaţiilor lichide se înregistrează în medie câte 3-4 ploi torenţiale pe an, deseori cu aspect de furtuni puternice care provoacă pagube în agricultură, la construcţii, căi de comunicaţie etc. De asemenea sunt destul de frecvente perioadele cu secete de intensitate relativ pronunţată iar în lunile de vară viteza vântului înregistrează valori maxime, între l,0 - 2,0 m/s, adeseori provocând culcarea culturilor de păioase.
4. REŢEAUA HIDROGRAFICĂ
Reţeaua hidrografică a comunei Viișoara este alcătuită din pârâul Volovăţ care izvorăște din culmea Darabanilor, are o lungime de 45 Km și se varsă în râul Prut, lângă Ripiceni iar pe cursul său există câteva iazuri dintre care două se află pe teritoriul acestei comune. Afluenții pârâului Volovăţ de pe teritoriul comunei Viișoara sunt mici și nepermanenţi, vara fiind secaţi.
Reţeaua hidrografică este puternic influenţată de caracteristicile climei temperat-continentale având un volum mare primăvara după topirea zăpezilor ori vara și toamna după perioadele cu ploi abundente.
In timpul viiturilor, apele curgătoare transportă mari cantităţi de mâl iar cu ocazia revărsărilor produc pierderi pășunilor, fâneţelor și culturilor agricole. Scurgerea medie lichidă este de l58-220 mm/an iar scurgerea medie de aluviuni în suspensie este de aproximativ 4,9 tone/ha/an.
Alimentarea reţelei hidrografice este plavio-nivală și moderat pluvială în semestrul cald. Indicele potenţial de scurgere al teritoriului este de 0,80 - l,00. Din categoria apelor subterane, o deosebită importanţă o au cele freatice care sunt utilizate prin amenajarea fântânilor. Comuna Viișoara este situată într-o regiune în general fără ape subterane dar cu ape de adâncime captive, înglobate în marne, argile nisi¬poase, nisipuri și gresii. Adâncimea pânzelor acvifere din vetrele satelor oscilează între 7-8 m și 25-30 m. Fântânile din partea sudică a localităţii Viișoara Mare conţin o apă dură, bogată în săruri minerale. In rest, toate celelalte fântâni au apă potabilă obișnuită.
5. SOLURILE
Pe teritoriul comunei Viișoara, în cea mai mare parte solurile includ cernoziomuri levigate (cambice) ca tip zonal iar în luncile pâraielor se găsesc soluri aluviale și lăcoviști de șes. Cernoziomurile levigate sunt soluri negre argiloase, provenite din vechi lăcoviști divers levigate si sunt bogate în elemente nutritive, neutre ori slab alcaline în orizonturile levigate de CQ3Ca. Din cauza argilozităţii lor accentuate, a lipsei unei bune structuri și a așezării îndesate, aceste cernoziomuri levigate nu au condiţii fizice bune pentru regimul de apă, aeraţie și consistenţă.
6. FLORA ŞI VEGETAŢIA
In Câmpia Săvenilor, parte componentă a marii unităţi Câmpia Moldovei, unde clima este continentală, vegetaţia caracteristică este cea ierboasă, întreruptă de rare și izolate petice de păduri de stejar pedunculat în amestec cu alte foioase.
Peisajul teritoriului comunei Viișoara cuprinde în cea mai mare parte terenuri agricole și pajiști puternic modificate cu păișuri, fâșca, colilie sau bărboasă, respectiv Medicagini-Festucetum (valeșiacae), Festucetum Pseudoyinae,Stipetum Stenophyllae, Stipetum lessingianae,Andropogonetum isenaemi, unităţi sistematice vegetale care s-au extins în mod secundar, drept urmare a influenţei puternice a omului asupra mediului înconjurător.
Alături de reprezentanţi ai genului Stipa Festuca, Poa, Artemisia etc. sunt frecvente și arhicunoscutele plante pe care localnicii le denumesc umbra iepurelui, coada vacii, laptele câinelui, mierea ursului, măsălar etc.
In șesuri și lunci se mai întâlnesc plante hidrofile ca: papura, rogozul, pipirigul, stuful etc precum și unele plante lemnoase ca plopul (Populus alba), salcia (Salix alba,S.fragilis) ș.a.
7.FAUNA
Pe teritoriul comunei Viișoara fauna este compusă din anima¬le specifice stepei și silvostepei. Ea este reprezentată prin rozătoare ca popândăul ( Citellus citellus), căţelul pământului (Spalax micropheaimus), șoarecele de câmp (Apodemus agraris), iepurele de câmp (Lepus europaeus). Se mai întâlnesc mustelide ca dihorul (Putorius putorius), nevăstuica (Mustela nivalis) și carnivore ca vulpea (Canis vulpes) etc.
Din categoria păsărilor întâlnim graurul (Sturnus vulgaris), pitpalacul (Coturnix coturnix), ciocârlia de câmp (Alauda arvensis), dumbrăveanca (Coracias garrulus), porumbacul (Accipiter gentilis) ș.a. Pe iazuri se mai văd lișiţe (Fulica atra), raţa sălbatică (Anas platyrhynchos) etc. iar în iazuri trăiesc specii de pești printre care crapul (Qyprinus carpia), bibanul (Perca fluviatilis) etc.
Pe teritoriul comunei Viișoara nu există rezervaţii ori monumente ale naturii.
Prezenţa în substrat a argilelor și marnelor ,a unor suprafeţe fără vegetaţie forestieră dar cu pante destul de accentuate(în medie 6-8 %) face ca procesele actuale, specifice unor asemenea versanti, respectiv alunecările de teren și eroziunea solului să fie destul de pronunţate. Pentru prevenirea și combaterea acestor fenomene de degradare staționară se impun de urgenţă măsuri de îmbunătățiri funciare la nivelul acestei comune inclusiv împădurirea celor mai degradate.
In privinţa protecţiei aerului, parametrii de calitate fiind corespunzători, respectiv sub valorile concentraţiilor maxime admise nu se mai ridică probleme deosebite.
Privitor la protecţia apelor se impun unele măsuri pentru regularizarea debitului de viitură al pârâului Volovăţ, pentru limitarea inundaţiilor. Calitatea apei acestui pârâu este corespunzătoare.
Asupra protecţiei solului însă apare necesitatea imediată a constituirii unor perimetre de ameliorare a terenurilor degradate care în prezent mai sunt utilizate ca pășuni de slabă calitate.
Protecţia faunei și florei existente astăzi pe teritoriul comunei Viișoara reclamă conservarea, respectiv exploatarea raţională a pășunilor, fâneţelor și luncilor existente, extinderea culturii plantelor lemnoase sub orice formă (livadă, plantaţie de aliniament, perimetru degradat etc.) și respectiv analizarea prealabilă a tuturor măsurilor de combatere a bolilor și dăunătorilor sub aspectul impactului cu natura.
